O.G. 30/2011 - Modificari aduse codului fiscal incepand cu 01.01.2012

Incepând cu 1 ianuarie 2012, intră în vigoare modificările stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/31.08.2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

1. Impozit pe profit

Începând cu anul fiscal 2012, se modifică termenul de depunere al declaraţiei anuale de impozit pe profit de la 25 aprilie, inclusiv, a anului următor la 25 martie, inclusiv, a anului următor.

De asemenea, începând cu anul fiscal 2012, se elimină posibilitatea unor categorii de contribuabili plătitori de impozit pe profit  să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul pe profit aferent, până la data de 25 februarie, inclusiv, a anului următor).

Impozitul pe profit datorat pentru anul 2011 se declară şi se plăteşte potrivit prevederilor Titlului II „Impozit pe profit” aplicabile până la data de 31 decembrie 2011.

2. Impozit pe venit  şi contribuţii sociale

a. Deducerea contribuţiilor sociale obligatorii

Începând cu 1 ianuarie 2012, cota de impozit de 10% reţinută la veniturile realizate din: drepturi de proprietate intelectuală; vânzarea bunurilor în regim de consignaţie; activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial; activităţi desfăşurate în baza contractelor/ convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil; activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, se aplică la venitul brut din care se deduc contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă potrivit Titlului IX indice 2 „Contribuţii sociale obligatorii”.

Începând cu anul 2012, contribuabilii obligaţi la depunerea trimestrială a formularului 112, pot opta pentru depunerea formularului 112 lunar,dacă fac opţiunea până la data de 31 ianuarie inclusiv.

Depunerea trimestrială constă în completarea şi depunerea câte unei declaraţii pentru fiecare lună din trimestru..

           

Opţiunea de a stabili venitul net anual în sistem real

Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe bază de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.

Începând cu 1 ianuarie 2012, opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu solicită determinarea venitului net anual pe baza normelor de venit, prin completarea corespunzătoare a declaraţiei de venit estimat şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv. 

Opţiunea pentru determinarea venitului net în sistem real se exercită prin completarea declaraţiei de venit estimat cu informaţii privind determinarea venitului net anual în sistem real şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie, inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăşurat activitate în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activităţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Fişe fiscale

De la 1 ianuarie 2012, se vor elimina fişele fiscale pentru drepturile salariale şi asimilate salariilor realizate după această dată.

De asemenea, de la aceeaşi dată, a fost stabilită obligativitatea plătitorilor de venituri din salarii de a elibera, la cererea contribuabilului, un document care să cuprindă informaţii privind: datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut. Acest document nu este un formular tipizat.

Pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor aferente anului 2011, există obligaţia completării şi depunerii fişelor fiscale până în ultima zi a lunii februarie a anului 2012, de către angajatori.

Termene de depunere a declaraţiilor

Începând cu 1 ianuarie 2012, s-a reglementat un singur termen de depunere pentru Declaraţia 205. Astfel, plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului au obligaţia să completeze şi să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat. Anterior, plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului (dividende, dobânzi, lichidare, premii şi jocuri de noroc, pensii, activităţi agricole, alte venituri) depuneau formularul 205 până la 30 iunie.

Tot de la 1 ianuarie 2012, s-au modificat termenele de declarare a veniturilor realizate din:

- activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, din transferul titlurilor de valoare altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, operaţiuni de vânzare cumpărare de valută la termen, prin formularul 200, de la 15 mai la 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului;

- străinătate, prin formularul 201, de la de la 15 mai la 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

Impunere la normă de venit

De la 1 ianuarie 2012, contribuabilii care desfăşoară activitate de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi, care în anul 2011 au fost impuşi în sistem real conform art. 69 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, vor avea posibilitatea să opteze pentru determinarea venitului la normă de venit, opţiune care se va face prin completarea formularului 220 „Declaraţie privind venitul estimat” până la 31 ianuarie 2012.

Impunerea nerezidenţilor

Începând cu 1 ianuarie 2012, se modifică termenul de depunere al Declaraţiei informative privind impozitul reţinut şi plătit pentru veniturile cu reţinere la sursă/venituri scutite pe beneficiari de venituri nerezidenţi de la 30 iunie la ultima zi a lunii februarie.

3. Impozite şi taxe locale

Impozitul pe clădiri

În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:

a) 10 şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, faţă de 5 şi 10%).

b) 30 şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.

Cota impozitului pe clădiri prevăzută mai sus se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25 şi 1,50%, inclusiv.

La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Impozitul pe clădirile cu destinaţie turistică

Cota de impozit pentru clădirile cu destinaţie turistică ce nu funcţionează în cursul unui an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a clădirii.

Sunt exceptate de la prevederile menţionate anterior structurile care au autorizaţie de construire în perioada de valabilitate dacă au început lucrările în termen de cel mult 3 luni de la data emiterii autorizaţiei de construire.            

Impozitele pe clădiri şi pe terenurile acestora se reduc cu 50% numai pentru acele imobile situate pe litoralul Mării Negre deţinute de persoane juridice şi care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durată de minimum 6 luni în cursul unui an calendaristic.

Regimul fiscal al tichetelor cadou si al cadourilor in bani sau natura

Potrivit prevederilor Legii nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, cu modificările şi completările ulterioare, tichetele cadou se procură de către angajatori de la unităţi emitente şi se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, precum şi pentru cheltuieli sociale.

Tichete cadou

Potrivit prevederilor pct. 70 lit. i) dat în aplicarea art. 55 alin. (3) din Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, tichetele cadou acordate potrivit legii, indiferent dacă acestea sunt acordate potrivit destinaţiei şi cuantumului prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. a) din Codul Fiscal (cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în limita sumei de 150 lei) sunt avantaje primite de persoana fizică.

Potrivit art. 55 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare: „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, denumirea veniturilor ori de forma sub care se acordă.”

La stabilirea impozitului pe venituri din salarii se iau în calcul aceste avantaje, care sunt cuprinse în venitul brut lunar din salarii, avantaje care se impozitează cu cota de 16%.

Tichetele cadou nu se cuprind în baza lunară de calcul a contribuţiilor sociale obligatorii potrivit art. 296 indice 15 lit. o) din Codul Fiscal.

Cadouri în bani şi în natură

Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori (în bani şi în bunuri) copiilor minori ai angajaţilor cu ocaziile de mai sus se aplică pentru fiecare copil minor al fiecărui angajat. Aceste cadouri în bani şi în bunuri nu se cuprind în baza lunară de calcul a contribuţiilor sociale obligatorii potrivit art. 296 indice 15 lit. b) din Codul Fiscal.

Cadourile în bani şi în natură acordate cu ocaziile de mai sus care depăşesc 150 lei precum şi cadourile oferite cu alte ocazii, sunt impozabile din punct de vedere al impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii.

Pentru angajator, din punct de vedere al impozitului pe profit, aceste cheltuieli cu cadourile în bani şi în natură sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, ca şi cheltuieli sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relaţii generatoare de venituri din salarii sunt impozabile din punct de vedere al impozitului pe venit, cu cota de 16%, potrivit art. 78 din Codul Fiscal.

Înregistrarea în scopuri de TVA la depăşirea plafonului de scutire de 35.000 euro

În sensul Titlului VI „Taxa pe valoarea adăugată” din Codul Fiscal, este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura activităţilor producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţilor extractive, agricole şi activităţilor profesiilor libere sau asimilate acestora.

Plafonul de scutire pentru întreprinderile mici

Persoana impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării (3,3817 lei/euro), aplică regimul special de scutire, pentru operaţiunile impozabile în România, prevăzute la art. 126 alin. (1) din Codul Fiscal, cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite de taxă cu drept de deducere conform art. 143 alin. (2) lit. b) din Codul Fiscal.

Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire de 35.000 euro se determină proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună fiind considerată o lună calendaristică întreagă.

Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea scutirii de taxă este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, operaţiunile rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b) din Codul Fiscal, operaţiunile scutite cu drept de deducere şi cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f) din Codul Fiscal, dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia:

- livrărilor de active fixe corporale sau necorporale, efectuate de persoana impozabilă;

- livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi.

Procedura înregistrării în scopuri de TVA

Persoanele impozabile au obligaţia să solicite atribuirea codului de înregistrare în scopuri de TVA dacă în cursul unui an calendaristic ating sau depăşesc plafonul de scutire de 35.000 euro, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care au atins sau au depăşit acest plafon.

Persoanele juridice care solicită înregistrarea în scopuri de TVA la depăşirea plafonului de scutire, depun „Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică (formular 010)”, cod M.F.P. 14.13.01.10.11/1.

Persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente şi profesii libere depun „Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere (formular 070)”, cod M.F.P. 14.13.01.10.11/5 .

Persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA în cazul depăşirii plafonului anual de 35. 000 euro devin plătitoare de TVA începând cu prima zi a lunii următoare celei în care solicită înregistrarea.

Codul de înregistrare în scopuri de TVA este valabil începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoanele impozabile solicită înregistrarea în cazul depăşirii plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul Fiscal.

Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi care are pe teritoriul României sucursale şi alte sedii secundare, fără personalitate juridică, va fi identificată printr-un singur cod de înregistrare în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul Fiscal.

Codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 153 are prefixul „RO”, conform Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.

Contribuabilii înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor.

La data solicitării înregistrării în scopuri de TVA în situaţia depăşirii plafonului de scutire contribuabilii vor solicita organului fiscal competent şi înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare, respectiv livrări şi achiziţii intracomunitare de bunuri, prestări şi achiziţii intracomunitare de servicii.

Baza legală: art. 127, 152, 153, 154, 158 indice 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct.3, 62 şi 66 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal; cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul ministrului Finanţelor nr. 262/2007 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor.

Impunerea microîntreprinderilor după depăşirea plafonului de 100.000 euro

În situaţia în care, în cursul anului fiscal, microîntreprinderile realizează venituri mai mari de 100.000 de euro, acestea vor plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea ca în perioada următoare să mai poată opta pentru acest sistem de impunere. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita de 100.000 euro.

Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro (100.000) este cel de la închiderea exerciţiului financiar precedent.

În acest caz, contribuabilii vor înştiinţa organul fiscal unde sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe cu privire la modificarea tipului de impozit datorat (de la impozit pe venit microîntreprindere la impozit pe profit) prin depunerea formularului 010 „Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”, în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.

Impozitul pe profit datorat de contribuabili începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita de 100.000 euro, reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

Termenul de declarare şi de plată a impozitului pe profit este până la 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează. Declararea se face în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, cod 14.13.01.99/bs, la rândul 2 „Impozit pe profit datorat de persoane juridice române”.

Veniturile luate în calcul la stabilirea limitei de 100.000 euro sunt veniturile din orice sursă, din care se scad veniturile: aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie; din producţia de imobilizări corporale şi necorporale; din subvenţii de exploatare; din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare; rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil; realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

Baza legală: art. 112 indice (6-10) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare.

Perioada fiscala a TVA

Perioada fiscală a TVA este reglementată de art. 156 indice 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (CF) şi punctul 80 din normele de aplicare ale acestuia aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Perioada fiscală este luna calendaristică. Prin excepţie de la această prevedere perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în România care nu a depăşit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent, cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul acestuia, una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.

Persoana impozabilă care se înregistrează în cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării conform art. 153 CF, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în perioada rămasă până la sfârşitul anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri estimată nu depăşeşte plafonul de 100.000 euro, recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la sfârşitul anului calendaristic, persoana impozabilă va depune deconturi trimestriale în anul înregistrării.

Întreprinderile mici care se înregistrează în scopuri de TVA, conform art. 153 CF în cursul anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de afaceri obţinută, recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră de afaceri recalculată depăşeşte plafonul de 100.000 euro, în anul respectiv perioada fiscală va fi luna calendaristică. Dacă această cifră de afaceri recalculată nu depăşeşte plafonul persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală, cu excepţia situaţiei în care a efectuat în cursul anului calendaristic respectiv una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri înainte de înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 CF.

În cazul în care cifra de afaceri efectiv obţinută în anul înregistrării, recalculată în baza activităţii corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depăşeşte plafonul de 100.000 euro, în anul următor perioada fiscală va fi luna calendaristică. În situaţia în care cifra de afaceri efectivă nu depăşeşte plafonul, persoana impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală cu excepţia situaţiei în care persoana impozabilă a efectuat în cursul anului calendaristic precedent una sau mai multe achiziţii intracomunitare de bunuri.

În situaţia în care o persoană impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică începând cu:

- prima lună a unui trimestru calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în această primă lună a respectivului trimestru;

- a treia lună a trimestrului calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a doua lună a respectivului trimestru.

Important! Primele două luni ale trimestrului respectiv vor constitui o perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana impozabilă va avea obligaţia depunerii unui decont de taxă;

- prima lună a trimestrului calendaristic următor, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a treia lună a unui trimestru calendaristic.

Persoana impozabilă care potrivit celor menţionate mai sus este obligată să îşi schimbe perioada fiscală trebuie să depună „Declaraţia de menţiuni privind schimbarea perioadei fiscale pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România”, cod 092, la organul fiscal competent, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare care generează această obligaţie, şi va utiliza ca perioadă fiscală luna calendaristică pentru anul curent şi pentru anul următor.

Dacă în cursul anului următor nu efectuează nicio achiziţie intracomunitară de unuri, persoana respectivă va reveni la trimestrul calendaristic drept perioadă fiscal. În acest sens va trebui să depună declaraţia de menţiuni prevăzută mai sus.

Baza legală: art. 156 indice 1 din CF, pct. 80 din Hotârărea Guvernului nr. 44/2004, OPANAF nr. 1.165/2009 privind aprobarea Procedurii de actualizare a vectorului fiscal pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de taxă pe valoarea adăugată care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România, precum şi a modelului şi conţinutului unor formulare.