Registrul Operatorilor Intracomunitari

Contribuabilii persoane impozabile şi persoane juridice neimpozabile, care desfăşoară operaţiuni intracomunitare, trebuie să solicite organelor fiscale competente înscrierea în Registrul Operatorilor Intracomunitari, înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni.

Operaţiunile intracomunitare pentru care este obligatorie înscrierea în Registrul Operatorilor Intracomunitari sunt:

- livrări intracomunitare de bunuri care au locul în România şi care sunt scutite de taxă potrivit prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (CF);

- livrări ulterioare de bunuri efectuate în cadrul unei operaţiuni triunghiulare care se declară drept livrări intracomunitare cu cod T în România;

- prestări de servicii intracomunitare efectuate de persoane impozabile stabilite în România în beneficiul unor persoane impozabile stabilite în Comunitate, altele decât cele scutite de taxă pe valoarea adăugată (TVA) în statul membru în care acestea sunt impozabile;

- achiziţii intracomunitare de bunuri taxabile care au locul în România;

- achiziţii intracomunitare de servicii, efectuate de persoane impozabile stabilite în Comunitate în beneficiul unor persoane impozabile stabilite în România.

Înscrierea în Registrul Operatorilor Intracomunitari

În vederea înscrierii în Registrul Operatorilor Intracomunitari, contribuabilii trebuie să completeze şi să depună, la organul fiscal competent, formularul 095 „Cerere de înregistrare în/radiere din Registrul operatorilor intracomunitari” şi certificatele de cazier judiciar eliberate de autoritatea competentă din România ale tuturor asociaţilor, cu excepţia societăţilor pe acţiuni, şi ale administratorilor.

 În cazul persoanelor impozabile care au sediul activităţii economice în România, prin asociaţi şi administratori se înţelege numai asociaţii şi administratorii societăţilor comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul societăţilor pe acţiuni, inclusiv a celor în comandită pe acţiuni, care au sediul activităţii economice în România, în vederea înscrierii în Registrul Operatorilor Intracomunitari, se va prezenta cazierul judiciar al administratorilor, nu şi al asociaţilor.

Instituţiile publice, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte persoane impozabile stabilite sau nestabilite în România, care nu sunt constituite în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu au obligaţia prezentării cazierului judiciar în vederea înscrierii în Registrul Operatorilor Intracomunitari.

În cazul în care, în certificatele de cazier judiciar este înscrisă punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de oricare dintre asociaţi sau administratori, contribuabilii trebuie să prezinte documente, eliberate de organele de urmărire penală, din care să rezulte dacă acţiunea penală este sau nu este în legătură cu operaţiunile intracomunitare menţionate mai sus.

Atunci când în certificatele de cazier judiciar sunt înscrise infracţiuni, contribuabilii vor prezenta copiile legalizate ale hotărârilor judecătoreşti prin care au fost stabilite respectivele infracţiuni, precum şi documentul emis de serviciul/compartimentul juridic din cadrul direcţiei finanţelor publice coordonatoare a organului fiscal competent, sau, după caz, din cadrul ANAF, în cazul marilor contribuabili, din care să rezulte dacă infracţiunea este sau nu în legătură cu operaţiunile menţionate mai sus.

Obligativitatea înscrierii în Registrul Operatorilor Intracomunitari

Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile au obligaţia înscrierii în Registrul Operatorilor Intracomunitari, astfel:

- la data solicitării înregistrării în scopuri de TVA a persoanelor impozabile şi persoanelor juridice neimpozabile, potrivit art. 153 sau 153 indice 1 din CF, dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare menţionate mai sus;

- înainte de efectuarea operaţiunilor intracomunitare, de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 153 şi 153 indice 1 din CF.

Contribuabilii care solicită înscrierea în Registrul Operatorilor Intracomunitari de la data înregistrării în scopuri de TVA trebuie să depună, la organul fiscal competent, cererea de înscriere odată cu „Cererea de eliberare a certificatului de înregistrare în scopuri de TVA pentru comercianţii care se înregistrează în scopuri de TVA de la înfiinţare” sau, după caz, cu declaraţiile de înregistrare fiscală/ de menţiuni prin care se solicită înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153 indice 1 din CF.

Cererea de înregistrare în Registrul Operatorilor Intracomunitari se depune la registratura organului fiscal competent sau prin poştă, cu confirmare de primire.

În cazul contribuabililor care solicită înscrierea în registru la înregistrarea în scopuri de TVA, soluţionarea cererii se efectuează în termen de 10 zile calendaristice.

În situaţia persoanelor impozabile pentru care legea prevede că înregistrarea în scopuri de TVA potrivit art. 153 din CF devine valabilă cu data de 1 a lunii următoare depunerii cererii de înregistrare, înscrierea în Registrul Operatorilor Intracomunitari operează cu data comunicării deciziei, dar nu înainte de data înregistrării în scopuri de TVA.

Pentru contribuabilii înregistraţi deja în scopuri de TVA şi care solicită înscrierea în Registrul Operatorilor Intracomunitari, procedura de aprobare/respingere a cererii de înscriere se aplică de îndată de către organul fiscal competent.

Persoanele care nu figurează în Registrul Operatorilor Intracomunitari nu au un cod valabil de TVA pentru operaţiuni intracomunitare, chiar dacă acestea sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 şi 153 indice 1 din CF. Începând cu data de 1 august 2010, pentru realizarea schimbului de informaţii în domeniul taxei pe valoarea adăugată cu statele membre ale Uniunii Europene, sunt utilizate informaţiile din Registrul Operatorilor Intracomunitari.

În Registrul Operatorilor Intracomunitari nu se înscriu:

- persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA;

- persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană împotriva căreia s-a pus în mişcare o acţiune penală şi/sau au înscrise în cazierul judiciar infracţiuni în legătură cu operaţiuni intracomunitare.

Radierea din Registrul Operatorilor Intracomunitari

Radierea din Registrul Operatorilor Intracomunitari se face prin decizie emisă de organul fiscal competent, la cererea persoanelor impozabile sau din oficiu în următoarele cazuri:

- persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile figurează în lista contribuabililor declaraţi inactivi potrivit legii,

- persoanele impozabile se află în inactivitate temporară, înscrisă în Registrul Comerţului;

- persoanele impozabile înregistrate conform art. 153 sau 153 indice1 din CF, în anul următor înscrierii în registru nu au mai efectuat operaţiuni intracomunitare de natura celor prevăzute la art. 158 indice 2 alin (1) din CF;

- persoanele înregistrate în scopuri de TVA solicită anularea înregistrării în scopuri de TVA, potrivit legii;

- persoanele impozabile au ca asociat sau administrator o persoană împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală în legătură cu operaţiuni intracomunitare.

Contravenţii şi sancţiuni

Efectuarea de operaţiuni intracomunitare de către persoanele care au obligaţia înscrierii în Registrul Operatorilor Intracomunitari fără a fi înscrise, conform legii, în acest registru, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei, potrivit prevederilor art. 219 indice 2 din Codul de Procedură Fiscală.

Baza legală: art. 158 indice 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, punctul 81 indice 1 din Hotărârea Guvernului României nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal; Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.101/2010 privind aprobarea Procedurii de organizare şi funcţionare a Registrului operatorilor intracomunitari, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare.

O.P.A.N.A.F. 3392/2011 - Stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor

In Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816/18.11.2011, a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.392/2011 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă.

Obligaţie

Stabilirea obligaţiei de plată se efectuează pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie cuprins(ă) în vectorul fiscal al fiecărui contribuabil şi pentru fiecare perioadă fiscală pentru care nu au fost depuse declaraţii. Cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.

Stabilirea din oficiu se face în cadrul perioadei de prescripţie şi nu priveşte perioadele pentru care obligaţiile fiscale au făcut obiectul unei inspecţii fiscale.

Procedura nu se aplică:

- contribuabililor declaraţi inactivi pentru că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat, s-au sustras de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia sau care nu şi-au îndeplinit, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă;

- contribuabililor care beneficiază de regimul de declarare derogatoriu, pentru perioada pentru care acesta a fost aprobat;

- obligaţiilor fiscale stabilite ca urmare a acţiunii de inspecţie fiscală;

- persoanelor fizice, pentru impozitul pe venit.

Formularistică

Ordinul stabileşte modelul şi conţinutul formularelor:

- „Referat privind impunerea din oficiu”;

- 160 „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă”, cod 14.13.02.99/i.o;

- „Decizie de desfiinţare a deciziei de impunere din oficiu”, cod 14.13.02.99/d.

Stabilirea din oficiu a obligaţiilor de plată

Potrivit procedurii, organul fiscal identifică contribuabilii care aveau obligaţia declarării impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cuprinse în vectorul fiscal şi care nu s-au achitat de această obligaţie la termen şi editează Lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative.

Înainte de stabilirea din oficiu a obligaţiilor de plată, organul fiscal trebuie să îi notifice, printr-o înştiinţare, pe contribuabili în legătură cu depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiilor. Aceste înştiinţări trebuie comunicate contribuabilului în termen de 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere a declaraţiilor fiscale.

În termen de 20 de zile de la data comunicării înştiinţărilor privind nedepunerea în termen a declaraţiilor fiscale, se actualizează Lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, prin eliminarea contribuabililor care, ca urmare a înştiinţărilor primite, au depus declaraţiile fiscale pentru obligaţiile fiscale cuprinse în listă sau pentru care, la data actualizării listei a intervenit una din situaţiile prevăzute mai sus, respectiv, inactivitate, regim derogatoriu sau stabilirea de obligaţii fiscale în urma inspecţiei fiscale. Actualizarea listei se realizează zilnic, până la finalizarea procedurii de impunere din oficiu şi comunicarea deciziilor de impunere din oficiu.

A. Impunerea din oficiu în sistem automat

După expirarea termenului de 20 de zile, organul fiscal va verifica dacă pentru fiecare contribuabil cuprins în lista menţionată mai sus şi pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie care urmează a fi impuse din oficiu există cel puţin 4 declaraţii fiscale în perioada supusă analizei. Perioada supusă analizei este o perioadă anterioară de 24 de luni, pentru obligaţiile fiscale cu termen de declarare lunar, sau de 36 de luni, pentru obligaţiile fiscale cu termen de declarare trimestrial sau semestrial.

În cazul în care organul fiscal va identifica cele 4 declaraţii fiscale în perioada supusă analizei, va aplica procedura de impunere în sistem automat. Suma stabilită din oficiu se calculează ca medie aritmetică a sumelor de plată (pozitive) reprezentând impozite, taxe sau contribuţii declarate de contribuabil în perioada supusă analizei, actualizată pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză, cu indicele anual al preţurilor de consum. Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele preţurilor de consum.

B. Impunerea din oficiu pe baza analizei documentare

În cazul în care, în perioada supusă analizei, nu se identifică cele 4 declaraţii fiscale amintite sau în cazul în care obligaţia fiscală calculată prin metoda descrisă anterior (procedura automata) este egală cu zero, procedura de impunere din oficiu se realizează pe baza analizei documentare. Tot pe baza analizei documentare, se va stabili din oficiu şi impozitul pe profit datorat de organizaţiile nonprofit şi societăţile care obţin venituri majoritar din cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, pomicultură şi viticultură.

Analiza documentară se efectuează pe baza documentelor şi a informaţiilor relevante pentru impunere, existente la data începerii analizei, şi anume:

- documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioade de raportare privind anul în curs sau anii anteriori, după caz, din cadrul perioadei de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale: declaraţii fiscale, declaraţii informative, fişe fiscale, decizii emise de inspecţia fiscală;

- situaţii financiar-contabile;

- informaţii de la terţi, obţinute în baza protocoalelor de schimb de informaţii încheiate de către ANAF;

- alte informaţii care au relevanţă.

În cazul impozitului pe profit, se va avea în vedere şi compararea sumelor estimate cu impozitul minim pe perioadele de aplicare, conform Codului Fiscal, corespunzător situaţiei contribuabilului, determinat pe baza documentelor care oferă informaţii privind veniturile realizate (situaţii financiare, deconturi de TVA, cereri de înregistrare fiscală etc.).

Organul fiscal stabileşte obligaţia de plată printr-o „Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele şi contribuţiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursa”. Formularul se întocmeşte în două exemplare, din care unul se transmite contribuabilului, iar celălalt se păstrează la dosarul fiscal.

În cazul în care, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declaraţia fiscală privind obligaţiile care au format obiectul deciziei, decizia de impunere din oficiu de desfiinţează la data depunerii declaraţiei fiscale.

C. Stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea adăugată

În vederea stabilirii din oficiu a taxei datorate, organul fiscal utilizează informaţiile privind taxa pe valoarea adăugată colectată din formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată” depus de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, din decizia de corectare a erorilor materiale din decont, precum şi informaţiile din formularul 394 „Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional” cuprinse în baza de date, pe o perioadă de 12 luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu.

În cazul în care, în cadrul perioadei de analiză de 12 luni, persoana impozabilă nu a depus niciun formular menţionat mai sus analiza se extinde la o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare perioade supuse impunerii din oficiu.

După identificarea deconturilor depuse de persoanele impozabile, se extrag sumele reprezentând TVA colectată şi se calculează media acestora. De asemenea, din baza de date care cuprinde informaţiile din formularele 394 se selectează TVA totală din Lista achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate pe teritoriul naţional pentru care contribuabilul supus impunerii din oficiu figurează ca furnizor/prestator şi se calculează media acestora

Suma medie a TVA colectate obţinută din deconturile de TVA se compară cu suma medie a TVA colectate obţinută din declaraţiile informative, iar taxa datorată pentru perioada fiscală analizată, stabilită din oficiu, se consideră suma medie cea mai mare obţinută în urma comparării.

În situaţia în care, în perioada de 24 de luni supusă analizei, persoana impozabilă nu a depus niciun decont de TVA sau despre aceasta nu se regăsesc informaţii în niciun formular 394, analiza se extinde asupra informaţiilor existente în baza de date care cuprinde declaraţiile recapitulative (formularul 390 VIES) pe o perioadă de 24 de luni calendaristice anterioare. În acest caz, după identificarea formularelor 390 depuse de persoana impozabilă se calculează media valorii achiziţiilor intracomunitare de bunuri şi de servicii efectuate de respectivul contribuabil, declarate în perioada analizată

Taxa datorată, stabilită din oficiu, se consideră a fi media valorii achiziţiilor intracomunitare, înmulţită cu cota standard a TVA, în vigoare la data la care se efectuează impunerea din oficiu, indiferent de perioada fiscală înscrisă în vectorul fiscal.

Sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizează pentru fiecare an fiscal cuprins în perioada de analiză cu indicele anual al preţurilor de consum. Dacă perioada de analiză se referă numai la anul curent pentru care se efectuează impunerea din oficiu, sumele nu se actualizează cu indicele preţurilor de consum.

Reînnoirea certificatelor digitale

Pentru reînnoirea certificatelor în situaţia în care a expirat perioada de valabilitate a acestora se parcurg urmatoarele etape :

Se descărcă un nou formular ,,Document de confirmare” de la adresa http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/confirmare.pdf, se completează datele de identificare ale titularului certificatului şi adresa de e-mail (va fi cea veche), se semnează şi se trimite prin e-mail la furnizorul de certificat documentul completat.

Furnizorul de certificate va aplica semnătura electronică şi va înapoia documentul confirmat.

Ulterior acestor operaţii:

- pe websiteul www.anaf.ro, se accesează meniul Declaraţii electronice, modulul Reînnoire certificate calificate;

- se selectează documentul de confirmare primit de la furnizorul de certificate;

- se tastează butonul Transmite documentul.

După o perioadă de maxim 4 zile lucrătoare de la transmitere, se va primi din partea ANAF noul număr al certificatului digital şi accesul la Serviciul de depunere on-line. Nu mai este nevoie de înregistrarea formularului 150 la organul fiscal, cu documentaţia aferentă.

Reţinerea, declararea şi plata impozitului pe dividende

Reţinerea, declararea şi plata impozitului pe dividende distribuite persoanelor juridice

O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe dividende, către bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plăteşte dividendul.

Cota de impozit este de 16% şi se aplică asupra dividendului brut distribuit/plătit persoanei juridice române.

Se plăteşte impozit pe dividende pentru sumele distribuite/plătite fondurilor deschise de investiţii, încadrate astfel, potrivit reglementărilor privind piaţa de capital.

Impozitul pe dividende se declară la rândul 5 „Impozit pe dividende distribuite la persoanele juridice” din formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat” şi se plăteşte la Bugetul de stat.

Reţinerea, declararea şi plata impozitului pe dividende distribuite persoanelor fizice

Veniturile sub formă de dividende acordate persoanelor fizice se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.

Calculul, reţinerea şi plata impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata.

Impozitul pe dividende se declară la rândul 12 „Impozit pe venituri dividende distribuite persoanelor fizice” din formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat” şi se plăteşte la Bugetul de stat.

Plătitorii de venituri din dividende au obligaţia depunerii formularului 205 „Declaraţie informativă privind impozitul reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit”, până la 30 iunie anul următor realizării venitului.

În cazul în care dividendele distribuite atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până la data de 25 ianuarie a anului următor.

Excepţii de la plata impozitului pe dividende

Nu se calculează, reţine şi plăteşte impozit pe dividende, în cazul dividendelor distribuite:

- unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deţine, la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data plăţii acestora, inclusiv;

- fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate privat;

- organelor administraţiei publice care exercită, prin lege, drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar al statului la acele persoane juridice române.

Nu sunt considerate dividende sumele primite sub formă de:

- distribuiri de titluri de participare suplimentare, care nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică, efectuate în legătură cu o operaţiune de majorare a capitalului social al unei persoane juridice;

- distribuiri în legătură cu dobândirea/răscumpărarea de către o societate comercială, de acţiuni proprii, ce nu modifică pentru participanţii la persoana juridică respectivă procentul de deţinere a titlurilor de participare;

- distribuiri în bani sau în natură efectuate cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanţi.

Baza legală: art. 36 şi 67 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Stabilirea prin estimare a bazei de impunere

In  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804/14.11.2011, a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere.

Obiectul procedurii

Stabilirea prin estimare a bazei de impunere pentru impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului consolidat al statului de către organele de inspecţie fiscală în situaţii cum ar fi:

- documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte sau incomplete;

- documentele şi informaţiile solicitate nu există sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală.

Contribuabilii care pot face obiectul stabilirii prin estimare a bazei de impunere sunt atât persoane juridice sau fizice, precum şi orice alte entităţi fără personalitate juridică care realizează venituri pentru care se datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume la bugetul general consolidat al statului, cu excepţia impozitului pe venit datorat de persoanele fizice prevăzut la art. 79 indice 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Stabilirea bazei de impunere se va face prin estimarea atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor aferente acestora.

Metode de estimare

În scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele de inspecţie fiscală pot folosi:

- metoda sursei şi cheltuirii fondurilor se bazează pe faptul că orice cheltuială care excede veniturilor declarate reprezintă un venit nedeclarat, elementul principal fiind compararea cheltuielilor cu veniturile declarate.;

- metoda fluxurilor de trezorerie presupune o analiză a operaţiunilor bancare în sensul corelării sumelor depuse în conturi cu veniturile declarate. Se analizează şi volumul cheltuielilor decontate din conturile bancare. Veniturile nedeclarate sunt stabilite prin diferenţa între încasările depuse, soldurile existente sau/şi utilizate pentru plăţile prin bancă şi veniturile declarate;

- metoda marjei presupune că activităţile identice dintr-un domeniu au elemente comune atât din punct de vedere tehnic cât şi financiar. Se au în vedere veniturile realizate şi costurile de producţie sau achiziţie, stabilindu-se dacă marja de profit corespunde veniturilor declarate;

- metoda produsului/serviciului şi a volumului porneşte de la determinarea costului de producţie sau achiziţie a unei unităţi de produs. Se identifică costurile unitare pentru un produs sau serviciu. Prin împărţirea costurilor totale la costul unitar rezultă numărul de unităţi de produs/serviciu ce rezultă din totalul cheltuielilor angajate. Aceasta se compară cu numărul de unităţi declarate la vânzare. Metoda furnizează informaţii pentru sumele încasate şi neevidenţiate;

- metoda patrimoniului net are în vedere creşterea patrimoniului net al unui contribuabil în comparaţie cu situaţia de la începutul anului fiscal. Metoda presupune că veniturile sunt transformate în active sau sunt utilizate pentru reducerea unor datorii.

Selectarea metodei de stabilire prin estimare va fi efectuată de echipa de inspecţie fiscală şi se va face în funcţie de situaţia identificată la contribuabil, sursele de informaţii, înscrisurile identificate şi de complexitatea activităţii verificate.